Rhopaloblaste augusta – Palmierul nicobarez
Rhopaloblaste augusta (Kurz) H.E.Moore, numită în literatura horticolă poloneză palmierul nicobarez, iar în limba engleză Nicobar Majestic Palm, este unul dintre cei mai eleganți reprezentanți ai subfamiliei Arecoideae. Specia a fost descrisă în 1875 de Wilhelm Sulpiz Kurz sub denumirea Areca augusta; ulterior, Odoardo Beccari a transferat-o în genul Ptychoraphis, iar în 1970 Harold E. Moore a inclus-o în genul Rhopaloblaste, unde a rămas până în prezent. Este un palmier penat, suplu și înalt, cu un singur trunchi, care crește în pădurile ecuatoriale umede ale Insulelor Nicobare.
Planta prezintă interes pentru colecționarii de palmieri din două motive. În primul rând, aspectul său, cu frunze lungi și foliole foarte înguste, pendente, este considerat unul dintre cele mai delicate din întregul gen. În al doilea rând, este o specie amenințată cu dispariția în natură, iar semințele provenite din surse bune apar relativ rar pe piață. În climatul temperat al Europei, este o plantă potrivită pentru o seră încălzită sau o oranjerie, însă pentru cultivatorul răbdător reprezintă un subiect foarte plăcut pentru înmulțirea prin semințe.
Descriere botanică și portul plantei
Rhopaloblaste augusta formează un trunchi unic, drept, cu diametrul de 20–30 cm, care, potrivit diferitelor surse, atinge 25–30 m înălțime. Trunchiul tânăr este maro, iar odată cu vârsta devine cenușiu și se acoperă cu inele bine conturate, rămase după căderea frunzelor. În vârful trunchiului se află un capitel neted, verde, format din tecile foliare, deasupra căruia se dezvoltă o coroană alcătuită din aproximativ 11 frunze. Frunzele sunt penate, au 3–4 m lungime și sunt prinse de pețioli scurți; de fiecare parte a axului foliar se dezvoltă 90–100 de foliole înguste, aproape echilaterale, lungi de 60–70 cm și late de 2–3 cm, dispuse la distanțe de 3,5–4 cm. Foliolele sunt pendente, ușor bifurcate la vârf, verde-închis pe partea superioară și acoperite cu solzi bruni pe partea inferioară.
Inflorescențele se dezvoltă sub coroană (sunt infrafoliare), au 40–60 cm lungime și se ramifică până la al treilea ordin, cu 14–16 ramificații de ordinul întâi. Florile sunt unisexuate, grupate în triade tipice subfamiliei: o floare feminină între două flori masculine. Fructele sunt alungite, elipsoidale, lungi de 22–26 mm, iar pe măsură ce se coc își schimbă culoarea în portocaliu și roșu. Tocmai forma alungită a fructului diferențiază această specie de cele înrudite. Sămânța are aproximativ 1,5 cm lungime și 1 cm în diametru.
Ritmul de creștere și dezvoltarea
Într-un climat cald și umed, palmierul nicobarez crește într-un ritm moderat spre rapid. Cultivatorii din Hawaii și Singapore descriu exemplare care, la câțiva ani după plantarea din containere, au dezvoltat frunze de peste 2 m lungime și au început să formeze trunchi. Ca la majoritatea palmierilor, plantele tinere au frunze întregi sau divizate doar în câteva segmente; limbul tipic penat apare după câteva sezoane. Planta nu tolerează neglijarea fertilizării: în cultură au fost observate simptome ale carențelor de elemente nutritive, care au dispărut după fertilizarea regulată.
În condiții europene, în ghiveci, ritmul de creștere este mult mai lent. În primul an, răsadul produce de obicei două sau trei frunze, iar o rozetă de un metru înălțime se formează în câțiva ani. Longevitatea în natură este tipică palmierilor penatifizi mari și se măsoară în decenii.
Înflorirea și înmulțirea
Înflorirea are loc abia la exemplarele mature, cu trunchiul format. Planta este monoică: pe aceeași inflorescență se găsesc flori de ambele sexe, iar polenizarea are loc cu ajutorul insectelor. Fructele se coc pe parcursul mai multor luni și, în natură, sunt răspândite de animale, printre care și păsările, ceea ce explică culoarea lor strălucitoare. Specia se înmulțește exclusiv prin semințe; fiind un palmier cu un singur trunchi, nu formează lăstari și nu poate fi divizat.
Semințele germinează cel mai bine când sunt proaspete.
Cerințe de mediu și toleranță
Patria speciei o constituie pădurile tropicale de câmpie, cu precipitații abundente și uniforme și temperaturi cuprinse pe tot parcursul anului între aproximativ 22–32 °C. Palmierul crește cel mai bine în plin soare, însă răsadurile și plantele tinere necesită o ușoară umbrire. Solul trebuie să fie fertil, argilo-nisipos sau bogat în humus, permanent umed, dar permeabil. Planta are nevoie de umiditate ridicată a aerului și de protecție împotriva vântului puternic, care destramă foliolele delicate.
Toleranța la frig este redusă. Palmpedia consideră specia ca fiind cea mai rezistentă la frig din genul Rhopaloblaste și indică zona 10b, în timp ce alte surse indică zona 11. Aceasta înseamnă că palmierul poate suporta pentru scurt timp scăderi până la câteva grade peste zero, dar nu tolerează înghețul, iar condițiile reci și umede prelungite duc la putrezirea mugurelui apical. Prin urmare, cultivarea în sol este posibilă doar în climate tropicale și în cele mai calde și adăpostite zone subtropicale.
Cultivarea în climat temperat
În regiunile mai reci ale Europei, Rhopaloblaste augusta este o plantă cultivată exclusiv în ghiveci. Vara poate fi ținută afară, într-un loc cald, adăpostit și umed, în semiumbră sau într-un loc cu soare dimineața, însă când temperaturile nocturne scad sub 12–15 °C, trebuie mutată într-o seră încălzită, o oranjerie sau într-un interior luminos. Iarna este recomandat să se mențină cel puțin 15–18 °C și să se asigure iluminarea suplimentară cu o lampă, deoarece zilele scurte și întunecoase, asociate cu frigul, favorizează bolile.
Substratul pentru cultivarea în ghiveci trebuie să fie afânat și fertil: este potrivit un amestec de pământ universal de bună calitate, fibră de cocos, perlit și nisip grunjos. Ghiveciul trebuie să fie adânc, deoarece palmierul dezvoltă un sistem radicular puternic. Se udă regulat, astfel încât substratul să rămână permanent ușor umed, iar iarna mai prudent. Umiditatea ridicată a aerului (pulverizare, umidificator, gruparea plantelor) previne brunificarea vârfurilor foliolelor. În perioada de creștere se folosește un îngrășământ pentru palmieri cu microelemente, în special magneziu și mangan, ale căror deficiențe sunt resimțite cel mai rapid de palmierii penatifizi.
Utilizare în horticultura ornamentală
În climatul tropical, palmierul nicobarez este plantat ca exemplar solitar și arbore de alee; trunchiul său zvelt și coroana aerisită arată bine în grupuri și alături de vegetație joasă. Este cultivat în grădini botanice și colecții de palmieri din Singapore, Hawaii, Florida și din alte regiuni cu climat cald și umed. În Europa este o specie de seră și de oranjerie, apreciată pentru portul delicat și raritatea sa. Plantele tinere pot fi ținute timp de câțiva ani în interioare luminoase, cu umiditate ridicată.
Istorie, etimologia numelui și importanță
Numele generic Rhopaloblaste provine din greacă: rhopalon înseamnă măciucă sau bâtă, iar blastos înseamnă embrion; face referire la forma de măciucă a embrionului din sămânță. Epitetul specific augusta este latinescul „maiestuoasă, nobilă”, de unde provine denumirea engleză Nicobar Majestic Palm. Genul Rhopaloblaste cuprinde doar câteva specii răspândite din Insulele Nicobar, prin Peninsula Malay și Moluce, până în Noua Guinee și Insulele Solomon; lucrările mai vechi le includeau pe unele dintre acestea în R. augusta, motiv pentru care în literatura de specialitate se întâlnește încă informația privind un areal mai larg al acestei specii. Abordarea taxonomică modernă, adoptată inclusiv în Plants of the World Online, limitează R. augusta la Insulele Nicobar.
În Insulele Nicobar, localnicii foloseau trunchiurile acestui palmier ca material de construcție, inclusiv pentru structuri de acoperișuri. Pădurile de câmpie ale arhipelagului au fost fragmentate în ultimele decenii, iar pierderi suplimentare au fost provocate de tsunamiul din 2004; de aceea se desfășoară activități de cartografiere a stațiunilor speciei și de protejare a acesteia.
Pentru cine este potrivită această specie
Rhopaloblaste augusta este o alegere pentru colecționarii de palmieri și iubitorii de plante tropicale care dispun de o seră încălzită, o oranjerie sau un interior luminos și cald și sunt pregătiți să asigure căldură constantă încă din etapa însămânțării. Nu este o plantă potrivită pentru balcon într-un climat rece și nici pentru o grădină de iarnă neîncălzită. Însămânțarea nu este complicată, dar necesită răbdare și consecvență în menținerea temperaturii și umidității.
Rezumat
Palmierul nicobarez este un palmier penat, zvelt și înalt, endemic Insulelor Nicobar, apreciat pentru foliolele sale extrem de delicate și arcuite. Are nevoie de soare deplin la maturitate, de un substrat permanent umed și bine drenat și de temperaturi tipice climatului ecuatorial; în sol crește doar în zonele USDA 10b–11. Pe Lista Roșie IUCN, specia este încadrată la categoria vulnerabilă (VU) din cauza pierderii habitatului, astfel încât cultivarea sa din semințe are și o valoare pentru conservarea diversității botanice.
