Euphorbia lathyris – Wilczomlecz Groszkowy
Euphorbia lathyris, wilczomlecz groszkowy, este o plantă arhitecturală, bienală rezistentă la îngheț din familia wilczomleczowatych (Euphorbiaceae), apreciată pentru forma sa regulată, albastru-verzuie, cu frunze dispuse încrucișat. În grădini, este înconjurată de legenda plantei care alungă cârtițele și șoarecii de câmp, dar în același timp este o plantă puternic otrăvitoare.
Sinonime și denumiri
Specia a fost descrisă de Linnaeus (1753). Baza Kew POWO enumeră aproximativ 10 sinonime pentru aceasta; cele mai importante sunt:
- Epurga lathyris (L.) Fourr.
- Euphorbia decussata Salisb.
- Euphorbion lathyrum (L.) St.-Lag.
- Galarhoeus lathyris (L.) Haw.
- Keraselma lathyris (L.) Raf.
- Tithymalus lathyris (L.) Hill
- Euphorbia spongiosa Ledeb. ex Schrank
- Euphorbia lathyris var. minor Hook. & Arn.
- Tithymalus cataputia Garsault
În limba engleză planta poartă denumirile „caper spurge”, „mole plant”, „gopher plant”, „gopher spurge” și „paper spurge”, iar în germană „Kreuzblättrige Wolfsmilch”, „Springwolfsmilch” și „Maulwurfskraut”; denumirea poloneză este wilczomlecz groszkowy. Atenție la ortografie – forma „lathyrus” este greșită.
Origine și aspect
Răspândirea naturală a speciei cuprinde Asia Centrală și Pakistan, dar planta a fost introdusă pe scară largă și naturalizată în Europa, ambele Americi, nordul Africii și Australia, unde este uneori considerată o buruiană. Este o plantă erectă, anuală până la bienală, care ajunge la aproximativ 1,5 m înălțime, cu tulpină dreaptă, acoperită cu un strat fin de ceară, albastru-verzuie.
Frunzele sunt dispuse în perechi încrucișate (decusate), lanceolate, de 5–15 cm lungime, cerate, albastru-verzui cu nervură deschisă – această geometrie conferă plantei un aspect arhitectural. Florile sunt mici, verzi, în ciate fără petale mari, iar fructele sunt capsule sferice cu diametrul de 13–17 mm, care se deschid și aruncă semințele.
Rezistență la îngheț și cultivare
Wilczomlecz groszkowy este complet rezistent la îngheț (zonele USDA 6–9) și rezistă cu ușurință iernilor în majoritatea Europei. Preferă soarele plin și un sol ușor, permeabil, dar crește aproape oriunde și este foarte rezistent la secetă; singurul lucru pe care nu îl suportă sunt băltirile de apă. După ce se stabilește, se răspândește abundent prin însămânțare spontană – pentru a limita răspândirea, se pot îndepărta păstăile înainte de coacere.
Cultivarea din semințe
Semințele sunt mari și ușor de manevrat. Se seamănă direct în sol primăvara sau toamna – semănatul de toamnă folosește răceala naturală de iarnă, care uniformizează germinarea. O parte din semințe răsar abia în primăvara următoare. Dacă germinarea întârzie, ajută stratificarea rece și umedă (aproximativ 3 săptămâni la 4°C), urmată de o temperatură de 15–20°C. Răsărirea poate fi inegală, de la două săptămâni până la câteva luni.
Siguranță – plantă toxică
Întreaga plantă este puternic toxică, iar latexul lăptos irită puternic pielea și ochii – contactul poate provoca roșeață și vezicule. Semințele sunt deosebit de periculoase, fiind confundate uneori cu capere și cauzând intoxicații grave. Planta este folosită exclusiv ca ornamentală; la îngrijire trebuie purtate mănuși și protejate ochii, iar planta trebuie ținută departe de copii și animale.
Utilizări și curiozități
Este o plantă ornamentală „structurală” pentru paturi naturaliste, apreciată pentru forma sa geometrică, albastru-verzuie. De secole a fost plantată cu convingerea că secrețiile rădăcinilor alungă cârtițele și șoarecii de câmp (de aici denumirile „mole plant” și germana „Maulwurfskraut”), deși eficacitatea este anecdotică. În secolul XX a fost studiată și ca potențială plantă pentru latex și energie.
Rezumat
Wilczomlecz groszkowy este o bienală rezistentă la îngheț, cu o formă arhitecturală, care se regenerează singură prin însămânțare spontană și aproape nu necesită îngrijire. Trebuie doar să se țină cont de toxicitatea sa și să se lucreze cu mănuși – în schimb oferă o structură impresionantă albastru-verzuie în grădină și o reputație renumită de „plantă împotriva cârtițelor”.
