Senna bicapsularis – Senna Bicapsularis
Senna bicapsularis (L.) Roxb., descrisă anterior ca Cassia bicapsularis L., este un arbust sau un arbore mic, cu creștere rapidă și frunze căzătoare, din familia leguminoaselor (Fabaceae), subfamilia Caesalpinioideae. Specia a fost descrisă de Linnaeus în 1753 în genul Cassia, iar în 1832 William Roxburgh a transferat-o în genul Senna; această combinație este acceptată în prezent de Plants of the World Online și de majoritatea bazelor de date taxonomice, deși în comerțul horticol denumirea mai veche Cassia bicapsularis este încă folosită pe scară largă. Alte sinonime sunt Adipera bicapsularis, Cathartocarpus bicapsularis și Diallobus bicapsularis.
Planta este apreciată în horticultura subtropicală mai ales pentru înflorirea sa abundentă, de culoare galben-aurie, care are loc toamna și iarna, de unde provin denumirile englezești winter cassia, Christmas bush, Christmas senna, money bush sau yellow candlewood. Deoarece frunzele servesc drept hrană pentru omizile fluturilor din genul Phoebis, în America de Nord este cunoscută și ca butterfly cassia sau butterfly bush. Denumirea generică Senna provine din cuvântul arab sanā, care desemnează plantele cu efect laxativ, iar epitetul bicapsularis (în latină „cu două capsule”) face referire la structura păstăii, al cărei interior este împărțit printr-un sept în două rânduri de loji cu semințe.
Descriere botanică și portul plantei
Senna bicapsularis se ramifică de obicei chiar deasupra solului și formează o coroană largă și joasă, cu un port lejer și neregulat. Lăstarii pot fi erecți, însă adesea sunt flexibili și se arcuiesc în jos sau se sprijină pe arbuștii învecinați, astfel încât în natură planta poate semăna cu un arbust cățărător. Înălțimea exemplarelor adulte este de obicei 2,5-4 m, deși în literatura de specialitate este menționat un interval de la 2 la 12 m; valorile superioare se referă la exemplarele care cresc în păduri, sprijinite de alți arbori. Lățimea coroanei în cultură este de obicei de 2-3 m. Lemnul este tare, cu duramen brun-închis, iar frunzele zdrobite degajă un miros destul de puternic și neplăcut.
Frunzele sunt alterne, paripenat-compuse, lungi de 2,5-9 cm, alcătuite din trei până la cinci perechi de foliole (cel mai adesea trei sau patru). Foliolele sunt obovate, rotunjite la vârf, lungi de 1,6-4,5 cm și late de 1,1-2,3 cm, verde-închis pe partea superioară și ceva mai deschise pe partea inferioară. La fel ca la multe alte leguminoase, foliolele execută mișcări nictinastice: se pliază în perechi în sus seara, iar dimineața se deschid din nou. Între perechea inferioară de foliole se află o glandă caracteristică, un criteriu diagnostic important care deosebește această specie de Senna pendula, înrudită cu ea și adesea confundată cu aceasta.
Ritmul de creștere și dezvoltarea
Este o specie cu o creștere excepțional de rapidă, tipică plantelor pionier din habitate perturbate. În climat cald, plantele tinere ating o înălțime de 1,8–2,5 m în 6–10 luni, iar diametrul tulpinii la bază poate depăși 3–4 cm după primul sezon. Lăstarii se lignifică rapid, însă coroana își păstrează timp de mulți ani structura lejeră și larg răsfirată și, fără tăieri, are tendința de a se desface sub greutatea inflorescențelor și păstăilor.
Senna bicapsularis este o plantă relativ longevivă pentru un arbust lemnos, dar cu o capacitate de regenerare extraordinară: după tăiere sau chiar după înghețarea întregii părți aeriene, pornește din nou de la bază și înflorește din nou chiar în sezonul următor. În regiunile subtropicale mai reci, grădinarii o tratează uneori aproape ca pe o plantă perenă, tăind primăvara lăstarii înghețați până la nivelul solului. În cultura la ghiveci în Europa, ritmul de creștere este vizibil mai lent, iar dimensiunea plantei poate fi limitată cu ușurință la 1–2 m.
Înflorirea și înmulțirea
Florile sunt grupate în raceme scurte, care apar la axilele frunzelor, la capetele lăstarilor, astfel încât planta înflorită pare acoperită cu aur. O singură floare are 12–16 mm lungime, cinci petale inegale, de un galben strălucitor, și stamine lungi, clar arcuite, care îi conferă un aspect ușor asemănător unei orhidee. Sezonul de înflorire începe toamna și durează până la începutul iernii; în America de Nord subtropicală se desfășoară din octombrie până în ianuarie, iar la tropice planta poate înflori în mai multe valuri pe parcursul anului.
Florile sunt polenizate de insecte, în principal de albine, și sunt vizitate frecvent de fluturi. În cele două Americi, Senna bicapsularis este plantă-gazdă pentru omizile fluturilor din genul Phoebis, inclusiv pentru frecventul Phoebis sennae, ale cărui omizi se hrănesc atât cu frunzele, cât și cu florile. Fructul este o păstaie îngustă, cilindrică, care devine brună, cu o lungime de până la aproximativ 15 cm, împărțită în interior prin septuri transversale; semințele sunt încorporate într-o pulpă dulceagă, cu gust asemănător tamarindului. În climat cald, planta se răspândește spontan, iar grădinarii o înmulțesc și prin butași de lăstari semilemnificați.
Cerințele față de mediu și toleranța
Are un areal natural care cuprinde America tropicală: Caraibele, America Centrală, din Mexic până în Panama, precum și partea nordică a Americii de Sud, din Columbia și Venezuela, prin Guyana, până în Ecuador, Peru și Bolivia. Acolo crește în desișuri umede, la marginea pădurilor, în păduri secundare, de-a lungul pâraielor și râurilor, pe versanții dealurilor și în habitate perturbate, de la câmpie până la aproximativ 1500 m deasupra nivelului mării. Potrivit POWO, specia este asociată în principal cu biomul pădurilor tropicale sezonier uscate, ceea ce explică toleranța sa bună la perioadele de secetă.
Senna bicapsularis necesită soare deplin, iar în condiții de lumină insuficientă înflorește slab sau deloc. Tolerează o gamă largă de soluri, de la argiloase și nisipoase până la cele bogate în humus, cu condiția unui drenaj bun; preferă un pH acid până la neutru. Spre deosebire de multe plante leguminoase, nu intră în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot din nodozități și nu fixează azotul atmosferic. Rezistența la îngheț este limitată: frunzele și lăstarii tineri sunt afectați de temperaturi sub aproximativ -2 °C, iar sistemul radicular supraviețuiește în sol în zonele USDA 9–11; în zona 8, planta este uneori cultivată cu riscuri, regenerându-se de la bază după iarnă.
Cultivarea în climat temperat
În regiunile mai reci ale Europei, Senna bicapsularis se cultivă ca plantă la ghiveci. Vara, ghiveciul trebuie așezat în cel mai cald și mai însorit loc de pe terasă sau din grădină, de preferat lângă un perete orientat spre sud. Pregătim substratul din pământ universal pentru ghivece amestecat cu nisip grunjos sau perlit, iar pe fundul recipientului așezăm un strat de drenaj. Udăm moderat, lăsând stratul superior să se usuce între udări; în zilele caniculare, necesarul de apă crește, dar stagnarea apei în farfurioară este mai periculoasă decât o uscare de scurtă durată. Din primăvară până la sfârșitul verii, fertilizăm la fiecare 3–4 săptămâni cu un îngrășământ complex, în jumătate din doza recomandată.
Înainte de primele înghețuri, mutăm planta într-un spațiu luminos și răcoros, cu o temperatură de 5–12 °C, de exemplu într-o seră de iarnă, într-o seră luminoasă sau pe o scară neîncălzită. Înflorirea are loc adesea chiar în această perioadă, așa că este recomandat să asigurăm cât mai multă lumină. Iarna, reducem udarea la minimum, iar pierderea unei părți din frunze este un fenomen natural. Primăvara, după ultimele înghețuri, aclimatizăm treptat planta și o scoatem afară. Tăierea se efectuează după înflorire: scurtarea lăstarilor cu o treime menține forma compactă și stimulează ramificarea, iar eventualele porțiuni deteriorate se îndepărtează până la lemnul sănătos.
Utilizarea în grădinăritul ornamental
În regiunile cu ierni blânde, din Florida și Texas până în Australia și sudul Europei, Senna bicapsularis este plantată ca plantă solitară, în garduri vii înflorite și în grădini pentru fluturi. Cel mai mare avantaj al său este perioada de înflorire: florile aurii apar atunci când majoritatea arbuștilor au trecut deja de perioada de înflorire, constituind o sursă valoroasă de polen și nectar toamna. În climatul temperat, are rol de plantă pentru terasă și seră, combinându-se bine cu alte specii din regiunile calde, precum leandrii, lantanele sau citricele. Datorită creșterii rapide, un exemplar spectaculos poate fi obținut într-unul sau două sezoane.
Este important de reținut că, în multe regiuni tropicale și subtropicale, specia s-a sălbăticit și este considerată invazivă, printre altele în Africa de Est, pe insulele Galápagos, în Noua Caledonie și în anumite zone din Australia. În climatul temperat al Europei, acest risc nu există, deoarece planta nu supraviețuiește iernii în sol, însă în regiunile mediteraneene trebuie evitată plantarea ei în apropierea zonelor naturale.
Importanță culturală, istorie și utilizări
Specia a fost folosită în medicina populară din America Latină încă din perioada precolumbiană; popoarele nahua o utilizau pentru tratarea afecțiunilor cutanate. Infuzia din frunze era folosită pentru spălarea erupțiilor cutanate, rănilor, mușcăturilor și infecțiilor fungice, iar frunzele, asemenea celor ale altor specii din acest gen, au efect laxativ. În bucătăria locală, frunzele tinere erau uneori fierte ca legumă, pulpa dulce a păstăilor era consumată crudă, iar semințele prăjite erau folosite ca înlocuitor al cafelei. Lemnul dur era utilizat drept combustibil și pentru obiecte mici, iar arbustul era plantat ca gard viu și plantă de protecție. În Europa, planta este cunoscută încă din secolul al XVIII-lea ca o curiozitate de seră, iar în ultimele decenii apare tot mai des în oferta pepinierelor ca arbust pentru terasă.
Cui i se potrivește această specie
Senna bicapsularis este o alegere bună pentru persoanele care caută o plantă de ghiveci cu creștere rapidă și înflorire spectaculoasă și dispun de un loc luminos și răcoros pentru iernare. Va fi apreciată de iubitorii plantelor exotice, de grădinarii care au o grădină de iarnă sau o seră, precum și de toți cei care doresc să-și îmbogățească terasa cu o înflorire de toamnă. Ușor de îngrijit și tolerantă la secetă și tăieri, este potrivită și pentru începători, cu condiția să beneficieze de soare deplin și protecție împotriva înghețului. Nu este însă o plantă potrivită pentru grădinarii care așteaptă ca arbustul să ierneze în sol în climatul temperat.
Rezumat
Senna bicapsularis, cunoscută mai ales sub denumirea de Cassia bicapsularis, îmbină exuberanța tropicală cu cerințe reduse: crește rapid, suportă seceta și tăierile, iar toamna se acoperă cu flori aurii care atrag albinele și fluturii. În climatul temperat al Europei, este cultivată ca plantă la ghiveci, iernată într-un spațiu răcoros și luminos. Specia nu este inclusă în Lista Roșie a IUCN ca specie amenințată; în baze de date precum NatureServe și Useful Tropical Plants are statutul de specie neamenințată (secure / least concern), iar în multe regiuni tropicale este chiar considerată plantă invazivă.
