Albizia myriophylla – Albizia Myriophylla („albizia de lemn dulce”)
Albizia myriophylla este o albizie tropicală din familia Fabaceae, un arbust târâtor și spinos, cu o frunză extrem de penată. În Asia de Sud-Est este apreciată în special ca un înlocuitor natural al lemnului dulce – lemnul, lăstarii și rădăcinile sale sunt dulci și sunt folosite în medicina tradițională.
Sinonime și denumiri
Specia a fost descrisă de Bentham (1844), iar bazonimul este Acacia myriophylla Steud. Baza Kew POWO enumeră aproximativ 9 sinonime pentru aceasta; cele mai importante sunt:
- Acacia myriophylla Steud. (bazonim)
- Mimosa microphylla Roxb.
- Albizia microphylla (Kuntze) J.F.Macbr.
- Feuilleea microphylla Kuntze
- Acacia roxburghii Kostel.
- Acacia foliolosa Graham
- Albizia myriophylla var. foliolosa Baker
- Albizia thorelii Pierre
În limba thailandeză planta poartă numele cha-em-thet („lemn dulce thailandez”), iar în engleză „liquorice tree/vine”; denumirea poloneză din magazinul nostru este albizia myriophylla. Epitetul myriophylla înseamnă „cu nenumărate frunze” – interesant este că unele sinonime se bazează pe opusul microphylla („cu frunze mici”).
Origine și aspect
Specia provine din Asia tropicală – de la Assam și India prin Indochina (Myanmar, Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia) până în partea de nord a Peninsulei Malaeziene, unde crește la marginea pădurilor, pe maluri nisipoase ale râurilor și în zone perturbate. Este un arbust târâtor, scandent sau o liană, uneori un copac mic, cu lăstari prevăzuți cu mici spini cârlig, care facilitează cățărarea.
Frunzele sunt bipenate și extrem de penate – cu 8–20 perechi de segmente, fiecare purtând aproximativ 25–60 de perechi de frunzulițe mici (de aici denumirea „cu nenumărate frunze”). Florile sunt adunate în capete pufoase dispuse în ciorchini; tipic pentru albizie, acestea sunt formate din numeroase stamine albe care dau efectul unui „pompon” crem. Fructul este o păstaie plată, subțire, hârtie, lungă de 15–20 cm, cu câteva semințe.
Rezistență la îngheț și cultivare
Albicja myriophylla este o plantă strict tropicală, sensibilă la îngheț (zone USDA 10–11), neadaptată la ger. În climat temperat se cultivă în ghiveci: la căldură, în plin soare și cu umiditate moderată, protejată de îngheț – în Polonia ca plantă de seră sau de interior. Preferă un substrat permeabil, chiar nisipos (în natură crește pe malurile râurilor). Ca plantă leguminoasă, fixează azotul atmosferic și îmbunătățește solul.
Cultivare din semințe
Semințele, ca la majoritatea leguminoaselor, au o coajă tare, impermeabilă, de aceea necesită ruperea repausului. De regulă, se toarnă apă fierbinte peste ele și se înmoaie 12–24 ore; dacă nu se umflă, se taie coaja (scarificare) și se înmoaie din nou. După ruperea repausului se seamănă în substrat cald (25–30°C), umed și permeabil – germinarea este rapidă și viguroasă. Este o cultură ușoară, singura barieră fiind coaja tare.
Utilizare și siguranță
În Asia de Sud-Est lemnul, lăstarii și rădăcinile acestei albicii sunt dulci și folosite ca înlocuitor al lemnului dulce adevărat – dulceața lor provine din saponine triterpenice (albiziasaponine), nu din zahăr. În medicina tradițională rădăcina era folosită pentru dureri în gât, tuse, ca expectorant și tonic. În oferta noastră este în primul rând o plantă colecționară și decorativă remarcabilă, cu frunze penate.
Curiozități
Este una dintre puținele plante natural dulci fără zahăr – gustul său de lemn dulce provine din saponine triterpenice, chimic nelegate nici de zahărul de trestie, nici de glicirizina lemnului dulce adevărat. Spre deosebire de faimoasa albicie mătăsoasă (Albizia julibrissin), nu este un arbore de umbră, ci o specie spinoasă cățărătoare datorită spinilor cârlig.
Rezumat
Albicja myriophylla este o propunere pentru colecționarii de plante exotice – frunzele penate, florile albe pufoase și lemnul dulce, cu gust de lemn dulce o fac cu adevărat specială. Cultivarea din semințe este ușoară după ruperea cojii tari; necesită doar căldură și protecție împotriva înghețului.
